B

"In una din zilele care au trecut grabite pe langa mine, am avut placerea sa am treaba in unul din oasele mareteii Romanii, prin Bucuresti. Toata lumea stiie ca nicunde nu e ca acasa dar e straniu sa pasesti intrun mediu ostil in care nimeni nu e interesat de tine, persoana ta se reduce la un simplu "matale", toti sunt scarbiti de intrebarile tale penibile......"imi putei spune va rog pe unde vine strada asta?"........si iti dau raspunsuri derizorii....."in fata domne".....totul ti se considera superior, si te priveste de sus...."provinciarii asta nu stiu ca nu se parcheaza in statia de autobuz".......chiar si strazile care te imbie sa asculti o sinfonie de amortizoare si axe scrasnid printr-o alaturare ritmica a gropilor de masina. Acea aglomeratie vulgara care trasforama o plimbare intr-o sauna cu iz de asfalt inchis, lichide corporale si les bine parfumat.

......un oras aproape vulgar prin asocierea de moloz betonat si arhitectura franceza selecta, nu stiu unde era acel aier frantuzez al anilor 30, in locul acestuiam am vazut o prostituare morala a unor valori, un splendid dus la hidos prin nepeasare si morbiditatea locuitorilor."


Asta scriam in Mai 2006 despre Bucuresti, 2 ani mai tarziu imi par hilare aceste afirmatii, pot sa spun ca acum iubesc Bucurestiul pentru tot cea ce este el .... Imi doresc tot ce m-a inspaimantat acum mult timp si incerc sa imi dau seama de ce mi-a parut atat de revoltator orasul, poate ca nu l-am inteles atunci, acuma imi pare mult mai revoltator restul romaniei, locurile unde toata lumea sta ascunsa in ea insasi si incearca sa isi reprime ori ce urma de emotie/ gandire.