pentru ca mi-e dor de "Sotron" a lui Cortazar
Jocul a inceput acum doua saptamani cand nici unul nu putea sa doarma. Ne-am provocat. El trebuia sa fie
vibratia orasului, eu trebuia sa fiu ochi...pentru intreaga lume, zic. Nu stiu, nu am facut nimic cu exceptia a doua zile si a iesit prost. Nu am spatialitate, zice el, si eu sunt de acord. Labirintul nu a iesit nici macar tunel, eu ador spatiul. Orasul lui e o poveste adunata intr-o plimbare de seara pe Horea in jos. Sunetele se scurg in forme. Peste alte doua saptamani vom fi tacere si senzatie.
