under the seaside shadows

Primul rasarit de anul asta...la naiba, probabil si ultimul. Alergat prin apa cu dintii clantanindu-mi in gura, alergat pe plaja asteptand caldura ce abia atunci se ivea din mare anuntandu-ma ca mi s-a cam stricat ceasul biologic...altfel ce as fi cautat treaza la ora aia?! Alergat inapoi, spre "acasa"-ul temporar, cu gandul la noaptea ce urmeaza...
PS: mentiune speciala pentru White Horse, locul ce ne-a gazduit pe timpul noptilor, intre de prieteni si muzica buna, dar care ne-a facut sa tremuram de atatea ori din cauza rasetelor, dansurilor si emotiilor incat mai toate incercarile de a-l imortaliza au esuat, pozele iesind miscate... :(. Sa stii, totusi, Calutule Balan, ca nu ne-am suparat si deja ne e dor de tine...

["Apus peste apus,
Ce iute trece timpul!
Si zorile s-au dus,
Ce rece bate vantul!", Phoenix - In umbra marelui urs]